Eyes wide….closed
Gara nu mai e plină.
Culoarea a dispărut aşa cum au dispărut râsetele, gropiţele din obraji şi bulinele strălucitoare din priviri. Ea îşî soarbe liniştita cafeaua de la automat în timp ce ea stă lângă bancă asteptând.. trenul. Nici măcar o vorbă nu le iese. Nici din gură, nici din priviri. Liniştea e apăsătoare iar nimic nu pare să vrea să intervină. Şi nimeni.
Le poţi citi oboseala din priviri. Poţi vedea amarul din limbajul trupului. Şi dacă priveşti cu atenţie, dar cu mare atenţie, poi vedea sacul plin cu greşeli ce atărnă greu în spatele amândurora.
Din fericire sau din păcate, viaţa i-a învăţat mai tot ce ţine de şiretlicurile actoriei, astefel că se pricep de minune la a ascunde greutatea sacului, unul celuilalt.
Se aşează sătula pe bancă şi cănd ea începe să creadă că cearta a luat sfârşit, aude o manea ieşind din telefonul ce-l ţine în mâna-i puternică. Cu picioarele crăcănate, spatele cocoşat şi burta lăsată să atârne-n voie liberă sâsâie ritmul melodiei.
El?
Închide ochii şi respiră adânc.
