pentru mine…..

Să o auzi cum râde și brusc să ți se lumineze fața. Uiți în clipa urmatoare de ziua lungă și plină de confllicte ce-ai avut-o.
Uiți de griji, uiți de stres și începi și râzi și tu, nu pentru că ar fi amuzant, ci pentru că pieptul ți-e o avalanșă de sentimente.

Îmi alină sufletul folosind idei pe care aș putea să mi le spun și singură dar are un mod de a te mângâia, de a te ocroti prin cuvintele alese. Iar tonalitatea..pfu. Nu-mi dă de ales, nu pot decât s-o privesc în ochi și să-i spun cât sunt de fericită că impărțim amintiri, că am ridicat stâlpi impreună, că, alături de ea, nu vor exista răutăti gratuite.

În schimb îmi arunc privirea in gol, pentru a lăsa impresia de Sunt concentrată la ceea ce tocmai mi-ai zis. și-i răspund scurt Da gă, știu. Ai dreptate. Ce nu știe ea e că urmăresc acel moment de tăcere de după în care să revin la starea inițială.

Uneori mai încerc să ies din câmpul ei vizual ca să nu-mi observe ochii usor inroșiți și/sau mai umezi decât ar trebui, dar nu prea des ca s-ar prinde că e ceva fishy la mijloc.

Știe my high points, și știu că e fericită pentru/cu ce sunt azi.
Și mai știe my low points, pe care le conștentizăm amândouă dar nu le prea menționăm. Iar atunci când se întâmplă să vină vorba, are grijă să le point out într-o așa manieră încât mă face să râd până mă dor obrajii.
Mă face să caut adânc și să dau the best of me prin simplul fapt că..că e acolo, ca e kind, că așteaptă, că e un om bun.

Nu am fost întodeauna asa cum mă vedeți. Ea m-a învațat o groază. M-a învațat să vorbesc cu drag, m-a învățat să râd, m-a învățat să renunț la o parte din my inner gremlins, m-a învățat cât e de uluitor să ai un om frumos în viața ta. M-a învățat să ascult, m-a învățat să dau timp timpului, m-a învățat să renunț la grabă, nervi, agitație, cuvinte aruncate, țipete. M-a învățat să mă cunosc și m-a învățat cât e de important să le oferi oamenilor timp și spațiu. Da, eram o fire teribilă. Agitată și nervoasă și critică. Bine, cea din urmă încă o păstrez, mă place și o plac.
Nu demult am mai învațat (specific ei: cu multa blandețe si drag) că am momente de egoism, pe care slowly but surely am să le elimin.

si de parca nu am un triliard de motive sa o iubesc, stiti ce imi face?

mmmm…..

imi cumpara dulciuri:D imi raspunde la mesaje in toiul noptii, ma suna si vorbim minute bune la telefon…

Și nu sunatul în sine e atât de important cât faptul că îmi transmite o stare de bine, cum nimeni altcineva n-o face.

Cum.. un minut petrecut la telefon cu ea echivalează cu 30 de minute de trezit singură si căscat si ..știți voi, d-ale dimineții.

Mă simt privilegiată că o am.

*iti doresc,cititorule, din tot sufletul să întâlnești un astfel de om. Și să-l iubești, și să-l îngrijești, și să fiți frumoși. Aratați lumii că există mai bine decât falsitate, decat mizeria în care se complac toți.*